Ceasul bate iar in miez de noapte.
Nu mai vreau, te simt mult prea departe.
Inima imi bate foarte puternic,
Te simt langa mine, ca pe un stalp temeinic.
Crede-ma nu mai suport.
As face orice sa vezi ca numai pot..
Mi-ai intrat in vene, mai bagat in sevraj
Fotografii cu noi sunt peste tot, ca-ntrun colaj.
Cu lacrimi in ochii ma-ntorc si plec.
Nu ma opriti, nu-i nimic suspect.
Asta-mi spune sufletul, asta vrea si el,
Sau poate nu-i asa, poate ma insel.
Si totusi de ce s-a comportat asa
In nas el mi-a trantit usa.
Si-a plecat departe, departe.
Si nu-l gasesc, l-as cauta si pe Marte,
Doar in ochi sa-l mai privesc odata.
Sa-i soptesc "te iubesc" ca niciodata.
miercuri, 25 mai 2011
duminică, 8 mai 2011
Luna plina.
Este miezul noptii si el nu mai apare. Fumeaza o tigara si se uita la ceas. Secundele se scurg atat de greu incat fiecare minut pare o eterniatae. Unde e? De cu nu mai vine? De ce nu raspunde la telefon?.
Raurui sarate ii inunda obrajii. Face cateva ture in jurul mesei. Timpul parca incremenise si el uita ca trebuie sa ajunga acasa...
Nu a inchis un ochi toata noapte.L-a asteptat. O zii, doua, trei, o luna dar nu s-a mai intors.
Nu vrea sa creda ca a fost doar o simpla aventura de cateva luni pentru el. Se gandea la un viitor, lung si frumos, impreuna. Dar se pare ca toate sperantele ei au fost incuiate intr-un sertar vechi si prafuit iar cheia a fost aruncata intr-un ocean de praf.
Singurul lucru pe care-l mai are de facut e sa plece cat mai departe sa uite de tot, de toate aceste amintiri mult prea frumoase care acum au luat o intorsatura gresita.
Simte cum tot greul ii apasa sufletul. E singura, singura si se uit la luna. Luna-i la fel de frumoasa ca intotdeauna.
NU. Nu poate sa-l uite . Se aproprie de masa i-a cel mai ascutit cutit il mangaie si foarte sigura si-l infige in burta. Petale de sange ii curg pe pielea-ai alba si pe camasa lui cu care era imbracata. In doar cateva clipe ii este prezentata ca-ntrun scurt metraj toate momentele inefabile: trandafirul pe care i l-a daruit cu mult timp in urma, leaganul in care stateau impreuna si in care obisnuiau sa fredonez adesea melodii, ii simtea parca si atingerile calde.
Inainte sa inchida ochii pentru ultima oara, IL VEDE. A venit, s-a reintors la ea. Insa e prea tarziu, se prabuseste intr-o balta de sange tinand in mana singura fotografie cu ei doi.
Raurui sarate ii inunda obrajii. Face cateva ture in jurul mesei. Timpul parca incremenise si el uita ca trebuie sa ajunga acasa...
Nu a inchis un ochi toata noapte.L-a asteptat. O zii, doua, trei, o luna dar nu s-a mai intors.
Nu vrea sa creda ca a fost doar o simpla aventura de cateva luni pentru el. Se gandea la un viitor, lung si frumos, impreuna. Dar se pare ca toate sperantele ei au fost incuiate intr-un sertar vechi si prafuit iar cheia a fost aruncata intr-un ocean de praf.
Singurul lucru pe care-l mai are de facut e sa plece cat mai departe sa uite de tot, de toate aceste amintiri mult prea frumoase care acum au luat o intorsatura gresita.
Simte cum tot greul ii apasa sufletul. E singura, singura si se uit la luna. Luna-i la fel de frumoasa ca intotdeauna.
NU. Nu poate sa-l uite . Se aproprie de masa i-a cel mai ascutit cutit il mangaie si foarte sigura si-l infige in burta. Petale de sange ii curg pe pielea-ai alba si pe camasa lui cu care era imbracata. In doar cateva clipe ii este prezentata ca-ntrun scurt metraj toate momentele inefabile: trandafirul pe care i l-a daruit cu mult timp in urma, leaganul in care stateau impreuna si in care obisnuiau sa fredonez adesea melodii, ii simtea parca si atingerile calde.
Inainte sa inchida ochii pentru ultima oara, IL VEDE. A venit, s-a reintors la ea. Insa e prea tarziu, se prabuseste intr-o balta de sange tinand in mana singura fotografie cu ei doi.
sâmbătă, 16 aprilie 2011
Mi-e dor.
Mi-e dor de zilele de vara.
Mi-e dor de prietenii mei.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor de melodia noastra.
Mi-e dor de mama.
Mi-e dor cerul senin, de luna plina.
Mi-e dor de clipele dulci.
Mi-e dor de departare..
I am , i am , i am a zombie.
Infranta, infranta de acele spirite grotesti stau in mijlocul unei lavi incinse ce-mi arde si ultima speranta. O creatura oribila se desprinde din mine. Privirea ii e atintita in ochii mei, parca recunostea mici parti. Portile eternitatii se deschid in fata mea, dar acea faptura nu dispare, imi controleaza mintea.
Ochii mi se inrosesc, privirea-mi se-ncrunta. E clar, sunt eu, un zombie.
Ochii mi se inrosesc, privirea-mi se-ncrunta. E clar, sunt eu, un zombie.
Fictiunea reala.
Eram treaza eram pe varful unui munte rece. Frigul imi strangea corpul . Cristalul de gheata imi patrundea pielea lasand sangele sa cada pe zapada pura. Inima imi incremenea la privirea lunii.Sentimentele nostalgice cutremurau pamantul. Umbra usacata pe care am facut-o asupra pamantului era singura dovada ca am fost acolo vreodata.
Stateam, nu clipeam, nu respiram.
Inceram sa realizez ce se intampla.
Mi-am muscat buza pana cand am simtit gustul sangelui.
Si-am ramas asa privin in gol o secuna,
Parasita de lume si de tot ce ma inconjoara.
Am resusit sa zambesc cand sufletul imi plangea
Candva credeam..
Candva simteam..
Candva iubeam..
Dar nu zambeam.
Constransa de un fir de ac.
Melodie pentru suflet si mar .
Imaginatie circulara fara context.
Capat de virgula .
Vid. Zambet.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)