Mi-e dor.

  Mi-e dor de zilele de vara.

Mi-e dor de prietenii mei.

Mi-e dor de tine.

Mi-e dor de melodia noastra.

Mi-e dor de mama.

Mi-e dor cerul senin, de luna plina.

Mi-e dor de clipele dulci.

Mi-e dor de departare..



Doi.

   
     O ploaie, o privire, un zambet, un sarut
   Doua suflete.

I am , i am , i am a zombie.

   Infranta, infranta de acele spirite grotesti stau in mijlocul unei lavi incinse ce-mi arde si ultima speranta. O creatura oribila se desprinde din mine. Privirea ii e atintita in ochii mei, parca recunostea mici parti. Portile eternitatii se deschid in fata mea, dar acea faptura nu dispare, imi controleaza mintea.
   Ochii mi se inrosesc, privirea-mi se-ncrunta. E clar, sunt eu, un zombie.

Fictiunea reala.

   Eram treaza eram pe varful unui munte rece. Frigul imi strangea corpul  . Cristalul de gheata imi patrundea pielea  lasand sangele sa cada pe zapada pura. Inima imi incremenea la privirea  lunii.Sentimentele nostalgice cutremurau pamantul. Umbra usacata pe care am facut-o asupra pamantului era singura dovada ca am fost acolo vreodata.

   Stateam, nu clipeam, nu respiram.

   Inceram sa realizez ce se intampla.

   Mi-am muscat buza pana cand am simtit gustul sangelui.

   Si-am ramas asa privin in gol o secuna,

   Parasita de lume si de tot ce ma inconjoara.

   Am resusit sa zambesc cand sufletul imi plangea

   Candva credeam..

   Candva simteam..

   Candva iubeam..

   Dar nu zambeam.

   Constransa de un fir de ac.

   Melodie pentru suflet si mar .

   Imaginatie circulara fara context.

   Capat de virgula .

   Vid. Zambet.