Este miezul noptii si el nu mai apare. Fumeaza o tigara si se uita la ceas. Secundele se scurg atat de greu incat fiecare minut pare o eterniatae. Unde e? De cu nu mai vine? De ce nu raspunde la telefon?.
Raurui sarate ii inunda obrajii. Face cateva ture in jurul mesei. Timpul parca incremenise si el uita ca trebuie sa ajunga acasa...
Nu a inchis un ochi toata noapte.L-a asteptat. O zii, doua, trei, o luna dar nu s-a mai intors.
Nu vrea sa creda ca a fost doar o simpla aventura de cateva luni pentru el. Se gandea la un viitor, lung si frumos, impreuna. Dar se pare ca toate sperantele ei au fost incuiate intr-un sertar vechi si prafuit iar cheia a fost aruncata intr-un ocean de praf.
Singurul lucru pe care-l mai are de facut e sa plece cat mai departe sa uite de tot, de toate aceste amintiri mult prea frumoase care acum au luat o intorsatura gresita.
Simte cum tot greul ii apasa sufletul. E singura, singura si se uit la luna. Luna-i la fel de frumoasa ca intotdeauna.
NU. Nu poate sa-l uite . Se aproprie de masa i-a cel mai ascutit cutit il mangaie si foarte sigura si-l infige in burta. Petale de sange ii curg pe pielea-ai alba si pe camasa lui cu care era imbracata. In doar cateva clipe ii este prezentata ca-ntrun scurt metraj toate momentele inefabile: trandafirul pe care i l-a daruit cu mult timp in urma, leaganul in care stateau impreuna si in care obisnuiau sa fredonez adesea melodii, ii simtea parca si atingerile calde.
Inainte sa inchida ochii pentru ultima oara, IL VEDE. A venit, s-a reintors la ea. Insa e prea tarziu, se prabuseste intr-o balta de sange tinand in mana singura fotografie cu ei doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu